Tacerile din piept

Era ora patru dimineata cand usa apartamentului s-a trantit de perete scotand un sunet dureros de puternic.El intrase val-vartej in sufragerie ,cautand un geamantan.S-a ridicat speriata din patul in care impartisera atat de multe nopti calde,fugind speriata intr-acolo.Ura si furia erau incrustate pe chipul barbatului pe care-l iubea,transformandu-l parca intr-o fantasma intunecata.Era nedumerita,stia ca se certasera cu cateva ore in urma,dar nu se asteptase nicio clipa la o reactie atat de violenta.Decizia lui era sfasietoare.Isi cauta ca un nebun lucrurile,aruncandu-le haotic in geamantanul maroniu…
Teama isi pictase culorile inspaimantatoare pe chipul docil al fetei.Era incapabila de-a se misca,de a vorbi,de a cere macar o explicatie.

Lacrimile siroiau necontenit ,revarsandu-se in cascade involburate peste obrajii ei rumeni.Privea spre chipul lui,incercand parca sa gaseasca lumina ce se rasfrangea asupra zambetului sau acum cateva zile.N-a reusit insa sa o gaseasca.Statea in fata unui necunoscut,un strain pe care-l iubea mai presus de orice.
N-a incercat sa fie susceptibil macar cateva secunde,sa-i ofere o explicatie palpabila pentru actiunile pe care si le insusea in acele momente.I-a aruncat doar acele cuvinte seci,de care fata se temea atat de tare.
-Plec,adio!
Ar fi vrut sa-l opreasca,sa tina frau acelor porniri diabolice care-l controlau.Si-ar fi pus inima pe jos in fata picioarelor lui,lasand-o acolo sa fie calcata si strivita ,macar de-ar sti ca asta l-ar intoarce din drum.
Usa apartamentului s-a izbit din nou de perete,iar ea a ramas acolo nemiscata.Se afla sub spasmele agoniei.O durere imensa a pus stapanire pe sufletul ei,rarindu-i bataile inimii,care se auzeau ca un ecou pierdut in zare.
A cazut plangand,rezemata de usa,usa pe care el o inchisese in urma lui cu atata dispret.Dar usile sufletului ei nu s-au inchis.Vor ramane mereu deschise pentru el,chiar daca a fost incapabila de-al opri,de-ai spune cu voce tare ce simte.Un ‘te iubesc’ amar urla in interiorul ei din rasputeri,incercand sa-si faca loc afara,insa ea se incaapatana sa-l tina captiv in cusca.Oare de ii era teama,oare de ce nu s-a putut stapani,lasand sentimentele sa spele mocirla uracioasa in care se scalda? Oare i-ar fi fost mai bine acum dac-ar fi facut-o?

Finally I’m forced to face the truth

"“></
I’m in love with this song.

Mi-e dor

Mi-e dor de scrasnirea oaselor mele ,cand corpul mi se scurge la pieptu-ti.
Mi-e dor de fericirea din ochii mei ,care ma inunda cand te vad.
Mi-e dor de mainile tale cuminiti,ce se joaca in paru-mi de matase.
Mi-e dor de bataile inimii tale ,ce bat in ritm perfect cu inima-mi.
Mi-e dor de moalele buzelor tale,ce se contopesc pe gura-mi mica.
Mi-e dor de caldura bratelor tale,ce ma molipseste imbratisandu-ma.
Mi-e dor de gropitele capatate de tine in urma unui zambet larg.
Mi-e dor de tine,de noi,imbratisati ca doi nebuni indragostiti .
Mi-e dor de tine,al meu,iubindu-ma !

Implinita sufleteste

De-ai stii cate mii de cantece de dragoste am ascultat,cate noti albe am pierdut datorita romanelor de dragoste in care ma afundam ,contopindu-ma cu personajul.Cate tristeti si bucurii am citit in ochii si sufletele oamenilor din jur.Cati obraji tristi am mangaiat si cate frunti incruntate am sarutat.Cate lacrimi de suferinta am sters printr-o vorba buna,ai considera ca ma simt sufleteste implinita.Dar nu…
Asta s-a intamplat abia atunci cand soarta mi te-a scos in cale.M-am asezat ca un covor in fata picioarelor tale,lasandu-te sa-ti bucuri varful degetelor cu moliciunea trupului meu.Obisnuiam sa fiu coala de hartie pe care viata-si scurgea petele de cerneala,zgariind-o cu varful penitei destinului.Acum sunt doar o panza alba pe care privirea ta picteaza pasteluri de fericire.
Tratam cu nonşalanţă si dispret orice lucru.Acum le vad altfel,le vad frumoase,in toata splendoarea lor si asta ma bucura enorm.
Nicio melodie n-a reusit sa imi satisfaca pe deplin simturile auditive si sa-mi atinga coarda sensibila a sufletului.Doar vocea ta imi gadila auzul.Se comporta ca un arcus ce atinge delicat corzile unei viori,lasand sa ii scape note line si pline de fericire.
Mi-am cufundat sufletul intr-o mare de iubire,mi-am inecat simturile in caldura bratelor tale si m-am lasat coplesita de dorinta arzatoare de-a te revedea iar si iar..
Universule meu se roteste in jurul sufletului tau de copil.Ai reusit sa devii centrul unui Univers ce se afla in deriva,cladind in jurul sau un zid bazat pe incredere si sentimente de bine..

Femei,femei,e plina lumea de nebune ..

‘Lumea,in intregul sau concept a fost creata pe simplul concept al femeii.Nu i s-au inchinat ei
nenumarate ode,romane,picturi,cladiri,cantece si filme?Ea este cea care cucereste lumea doar
prin a exista ,naste pasiuni si nimici suflete.Femeia insasi este un cliseu un cuvant dulce-otravit
pe buzele tuturor,o prezenta fizica imposibil de trecut cu vederea,o constanta semi-necunoscuta a
tuturor ecuatiilor pamantesti.
Este un catalizator al inimilor.Ea are atat de multe abilitati incat este considerata una
dintre cele mai complicate si intortocheate fiinte.Nimeni nu exagereaza cand se refera la femeie ca
la “misterul cel mai bine pazit de pe pamant”.E greu s-o definesti Nu din punct de vedere fizic
sau biologic ci din punct de vedere spiritual sau psihologic.De aceea nu multi se incumeta sa defineasca
femeia.Ea este o definitie universala prin natura si nu poate fi inteleasa decat de o alta asemenea
ei.De o alta femeie.
“Da-i unei fete pantofii potriviti si poate cuceri lumea!”Ce legatura sa aiba pantofii cu definirea
femeii?Pantofii nu sunt decat un accesoriu al ei ,ceva de care se agata cand e vesela sau trista,
saraca sau bogata,adolescenta sau bunica.Pentru ca o femeie sa reuseasca in viata ea trebuie sa aiba
“pantofii potriviti”.
Femeile care imbatranesc departe de ochii nostrii.Femeile pe care le vedem din An in Paste,carora
le ducem dorul fara sa vrem de fapt sa le vedem mai des.Femeile mature oricat ar fi de tinere.
Cele frumoase ,oricat ar fi trecut de mult.Femeile de ridurile carora ne temem mai mult decat
de imbatranirea noastra.Cele care ne barfesc cu prietenele si apoi isi barfesc prietenele cu noi.
Cu ele nu trebuie sa fim tandri,nici atenti,nici macar sensibili.Pentru ca toate lucrurile astea
pe ele le plictisesc.Chiar ele spun ca le plictisesc ingrozitor.
Asa ca ne luam tandretea si-o bagam la loc in buzunar,o punem bine pentru cele care vor sti s-o
aprecieze:Femeile dupa care barbatii plang la al 3lea pahar,dupa care alearga in pas de pudel
printre masinile oprite la semafor,femeile care ii fac din vorbe .Iubitele lor,dragele lor,nebunaticele
lor fixatii.Zanele ,nimfele,imaculatele femei.Ele le rascolesc noptile,trecutul si corespondenta..Femeile
tesute in atelierele mintii lor.
Pe femeile adevarate insa nu le iubesc niciodata,pe ele le cuceresc,le poseda,le despica,le dezvrajesc,
le privesc lung si-apoi le lasa in urma.N-au insa nici o indoiala ca se vor aduna bucati si se vor face
la loc pentru ca sunt facute din carne nu din lumina.
Ele sunt cele care ii fac sa se simta barbati si pentru chestia asta copilul din ei nu le va ierta
niciodata.Dar femeile adevarate stiu sa-i iubeasca pe furis,fara sa ii faca sa se simta prost din
cauza asta.De dragul lor ele se stapanesc si nu devin niciodata zane sau printese.De dragul lor ele
raman mereu iubitele prietenilor lor sau prietenele iubitelor lor.
Pentru ca stiu sa ii iubeasca mai bine ca oricare altele,pentru ca intre ei si ele va ramane
intotdeauna ceva nespus,pentru ca nu vor purta niciodata copiii lor ,pentru ca nu ii vor intreba
niciodata nimic din ceea ce ei n-ar vrea sa fie intrebati.Pentru ca le vor ierta josniciile
chiar inainte de a le gandi ,ele merita macar omagiul de a le pastra in minte asa cum au fost.
Dar in urma trecerii lor prin viata unui barbat,schijele ascutite ale amintirilor se cizeleaza
asemeni scoicilor spalate de mare,iar povestile crancene despre pofta,dorinta si asternut, se transforma
ireversibil in fragmentele spalacite ale unor povesti de dragoste,pe care nu le-au trait cu adevarat
niciodata.In sufletul lor ,femeilor adevarate nu le este ingaduita nici macar memoria.’

Descopera-mi eul

   Iubeste-ma ,iubitule! 

Iubeste-mi pornirile animalice si irationale,iubeste-mi mintea intortochiata si neinteleasa de nimeni.Zambeste-mi si incearca sa alungi privirea morocanoasa de pe chipul meu.Ia un cutit si curata crusta tuciurie ce-mi acopera inima.Descopera-ma cum sunt eu cea adevarata,cea plina de viata .Inlatura misterul ce-mi invaluie simturile amortite de griji si vremuri grele.

 Reda-mi surasul infantil pe care l-am pierdut intr-un univers mocirlos acoperit cu ura si durere.Inlatura oamenii care doresc sa sfarame iubirea noastra pura si neinteleasa.Suntem doi anonimi,doua umbre sterse ce calatoresc haotic incercand sa strapunga ceata.Reaprinde focul ce a devenit cenusa si fa-ma sa   fiu din nou Pheonixul care eram odinioara. Iubeste-ma atunci cand sunt schizofrenica,sterge colbul gros ce-mi intuneca privirile.Descopera-ma iar si iar pana vei reusi sa-ti dai seama cine sunt eu si ce izvoraste din adancul inimii mele triste.Doar atunci vei reusi sa ma iubesti cu adevarat! 

Sad memories

Afara inca ningea dar in casa era cald si bine. Ea inca dormea ghemuita sub asternuturile curate de matase.Miroseau atat de frumos,a flori de liliac. Fusese obosita iar drumul parcurs de la facultate catre casa ii scursese toate puterile,devenise foarte istovitor in ultima vreme. Si dorul,dorul se marea pe zi ce trece cand se afla departe de cei dragi. Cateva raze de soare razlete mijeau printre draperiile netrase.Straluceau atat de curat pe albul zapezii.Totul afara se transofrmase intr-un peisaj desprins din cel mai frumos basm. Statea ghemuita acolo,dormind cuminte.
Usa camerei s-a deschis si o voce calda ,pe care o iubea i-a intrerupt somnul:
-Haide leneso,trezeste-te..E aproape dupa-amiaza!

-Inca putin mami..zise ea somnoroasa. Se trezi usor,deschizand ochii mici,lasand lumina sa ii coloreze albastrul limpede al ochilor.Se freca usor cu mainile-i micute la ochi.Era atat de somnoroasa.Focul ardea mocnit in semnineu,emanand atata caldura..Insa nici un foc nu reusea sa ii ofere caldura pe care o simtea cand se afla in bratele celor dragi,in sanul familiei.Batranul Thomas se strecurase pe usa,printre picioarele mamei.Il avea de cand era mica si isi aducea aminte cu drag cum il zmotocea minute-n sir ,razand strengareste. Cu un salt batranesc s-a urcat in pat,pisicindu-se in bratele fetei.Ce mult o iubea.Si simtea ,cumva,ca iubirea ii este impartasita.L-a mangaiat cu un gest gingas,zambind
-Smecherule,mi-a fost dor de tine! Acesta se prinse cu labutele de suprafata paturii,agatand-o jucaus cu gherutele-i tocite de motan batran.
-Haide,vino.. Hai sa mergem la bucatarie.
Mama nu parasise camera.Indesa cateva lemne in semineu…
-Mami, V. unde este?
-Este in bucatarie impreuna cu tatal tau se uita la un documentar.
-E gata ceaiul?
-Da ,draga mea..
Lenea ii molipsise fiecare incheietura si de aceea a preferat sa ramana inca putin in pijamale.Si-a luat papucii in picioare si-a plecat la bucatarie.Mirosea atat de frumos a vanilie si a cozonac fierbinte.
V. statea tolanit pe canapea langa soba,privind incruntat catre televizor.Tatal ei a intampinat-o cu un zambet calduros.L-a sarutat pe frunte intorcandu-i favoarea.S-a asezat cuminte pe canapea .
-Da-te mai incolo,lenesule!
-Buna dimineata draga mea si eu te iubesc,cum ai dormit?
A izbucnit in ras.Se vedea ca fericirea ii era pictata pe chipu-i angelic.
-Am dormit bine,mai bine ca niciodata.Am fost atat de obosita..Tu cand ai venit,m-astepti de multa vreme?
-De cateva ceasuri.Esti o puturoasa,dar te-am lasat sa dormi..
-Mi-a fost dor de tine,dragul meu! Zicand acestea l-a prins calm de mana.Se vedea in ochii ei cat de mult il iubeste.
Aburii ceaiului fierbinte se ridicau jucausi catre tavan.Ii era dor de atmosfera asta calda si placuta.Ii era dor sa fie acasa si sa le spuna celor dragi cat de mult ii iubeste.Si-a impreunat manutele in jurul unei cani de ceai de zmeura.Era dulceag,asa cum ii placea ei si acum se bucura in sfarsit de linistea sufleteasca de care avea nevoie.Inchise ochii savurand aroma ceaiului.
Se trezi lovita de un picior care ii zguduise intreg corpul.Deschise ochii nedumerita..
-V. potoleste-te!
-Ce V? asta-i cartonul meu,mi l-ai furat.. da-mi-l inapoi!
-Ce carton? Se dezmetici bulversata.Totul fusese doar un vis frumos incalzit de amintirile de altadata.Se afla tot in strada,iar ninsoarea ii acoperea trupul firav si inghetat.Reusise sa invinga frigul napraznic,adormind pret de cateva minute.Acum era tot in strada si ramasese si fara cartonul acela amarat cu care se ‘invelea’.Casa parinteasca,V…mama,tata redevenisera din nou fantasme.Amintiri de mult pierdute in focul acela blestemat care a ars casa din temelii,transformand-o in scrum.Izbucni in hohote de plans.Isi aduna lacrimile in causul palmelor murdare.Tristetea se incrustase pe chipul tanar al copilei..Era singura din nou iar focul acela lichid ii mistuia inima.Ii era dor de ai ei,ii era dor de tot..